A fost odată ca niciodată o domniţă cu nume de floare, fata cea mică a lui Roşu Împărat, ce a prins drag de-un mândru flăcău, şi-au hotărât să facă nuntă într-o zi de mai când natura o înverzi. Iar mirele nost, multe dealuri a umblat până a aflat, domniţa de şi-a luat şi în faţa lui Dumnezeu s-au căsătorit, într-o zi de mai. Şi soarele le-a zâmbit printre nori şi stropi de ploaie, iar la nunta lor au jucat mândre fete şi ficiori până târziu în înserat. Iară nunta lor s-a văzut şi peste mări şi tări. Ar trebui să scriu Sfărşit, insă cunoscându-i pe Dane şi Crina ştiu că e doar un frumos început al unei vieţi pline de dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu