În era facebook-ului am reînceput, on-line bineînţeles, să îi revăd pe colegii de facultate, pe care distanţa şi timpul n-au permis să-i mai văd. Între ei şi Bogdan, fratele Puşei, o tânără din Bilbor, stabilită la Londra. Prin intermediul fratelui ei (care avut şi un rol foarte important în organizarea evenimentului) Puşa m-a contactat să mă întrebe despre munca noastră. A urmat o întâlnire muuult prea scurtă pentru câte am fi avut de discutat, într-o zi ploioasă de toamnă la Reghin, când ea fugea spre Cluj şi noi eram la o nuntă şi chiar şi aşa ne-a ales pe noi pentru a le fi alături în ziua nunţii. Cred că printre numeroasele stresuri legate de a-ţi organiza nunta din altă ţară se numără şi acela de a nu putea aloca timp întâlnirilor cu diverşi furnizori de servicii. Pe Ionel l-am cunoscut în ziua nunţii, într-o dimineaţă de iulie la munte când ne-a primit zâmbitor şi s-a prezentat simplu: eu sunt Ionel, Mirele! Se întâmplă uneori să vezi clar şi să-ţi doreşti să "captezi" dragostea aşa cum am vazut-o la Ionel privind-o pe Puşa în rochie de mireasă. Sunt convinsă că dragostea lor va dăinui, şi asta pentru că am vazut-o într-o zi de vară, undeva într-o zonă minunată, la Bilbor.
